Oboseală, kilograme în plus și poftă de dulce: tiroida sau zahărul din sânge?

Mulți oameni se simt obosiți fără un motiv clar, iau în greutate deși nu mănâncă mai mult și au pofte de dulce greu de controlat. Aceste semne sunt atât de comune încât sunt puse adesea pe seama stresului, a somnului puțin sau a vârstei. Uneori așa este. Alteori, în spatele lor se află o tiroidă care funcționează mai lent sau un metabolism al glucozei care s-a dezechilibrat. Diferența dintre cele două nu se poate face după simptome, iar asta face subiectul cu atât mai important.

Simptome asemănătoare, cauze diferite

Tiroida produce hormoni care reglează ritmul în care organismul folosește energia. Când producția scade, totul încetinește: apare oboseala persistentă, senzația de frig, pielea uscată, constipația și o creștere în greutate de câteva kilograme, adesea pe seama retenției de apă. Concentrarea scade, iar starea de spirit poate deveni mai apăsată.

Problemele legate de glicemie pot arăta surprinzător de asemănător. Când celulele răspund mai greu la insulină, energia nu ajunge eficient acolo unde e nevoie de ea. Rezultatul este oboseala, mai ales după mese, pofta de dulce și de carbohidrați, kilogramele care se depun în jurul taliei și, în timp, setea accentuată sau nevoia de a urina mai des. Pentru cine le trăiește, cele două situații se pot confunda ușor.

Cum se influențează una pe cealaltă

Tiroida și metabolismul zahărului nu funcționează independent. Hormonii tiroidieni influențează cât de repede este absorbită glucoza din intestin, cât produce ficatul și cât de bine răspund țesuturile la insulină. Studiile arată că atât o tiroidă leneșă, cât și una hiperactivă pot afecta echilibrul glicemic. Hipotiroidismul a fost asociat cu o sensibilitate mai redusă la insulină, iar hipertiroidismul poate duce la valori mai mari ale glicemiei.

Legătura merge și mai departe în cazul bolilor autoimune. Cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului este tiroidita Hashimoto, o afecțiune în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. Persoanele cu o boală autoimună au un risc ceva mai mare de a dezvolta și o alta, motiv pentru care problemele tiroidiene autoimune apar mai des la cei cu diabet de tip 1, iar medicii le urmăresc frecvent împreună.

Analizele care pot clarifica situația

Pentru tiroidă, medicul pornește de obicei de la TSH, hormonul care arată cât de tare trebuie „stimulată” glanda, completat la nevoie de FT4. Dacă se suspectează o cauză autoimună, recomandă și analiza ATPO, care măsoară anticorpii îndreptați împotriva tiroidperoxidazei, o enzimă esențială pentru producția de hormoni tiroidieni. Valorile crescute ale acestor anticorpi susțin suspiciunea de tiroidită autoimună și pot apărea cu ani înainte ca funcția tiroidei să fie afectată.

Un rezultat pozitiv nu înseamnă automat o boală care necesită tratament. Anticorpii anti-TPO se găsesc și la persoane cu funcția tiroidiană normală, mai ales la femei și odată cu înaintarea în vârstă. Pentru aceștia, rezultatul este mai degrabă un semnal că tiroida merită verificată periodic, în special înaintea unei sarcini sau după naștere. Cât de des se repetă analizele decide medicul, în funcție de TSH, de simptome și de istoricul familial.

Pe partea de metabolism, punctul de plecare este glicemia a jeun, adică nivelul glucozei din sânge după cel puțin opt ore de post. Rezultatul se citește în funcție de câteva praguri folosite în practica medicală: valorile sub 100 mg/dL sunt considerate normale, cele între 100 și 125 mg/dL indică o glicemie modificată pe nemâncate, iar valori de 126 mg/dL sau mai mari, confirmate la o a doua determinare, pot indica diabetul. Medicul poate completa evaluarea cu hemoglobina glicată, care reflectă media glicemiei din ultimele două-trei luni.

Cum te pregătești și când merită verificat

Pentru analiza glicemie, recoltarea se face dimineața, pe stomacul gol. Se poate bea apă, dar cafeaua, sucurile și mâncarea trebuie evitate până după recoltare. Efortul fizic intens, o masă foarte bogată în seara dinainte sau o răceală pot influența rezultatul, așa că merită menționate medicului. Anticorpii anti-TPO nu necesită o pregătire specială, dar recoltarea se poate face în aceeași dimineață.

Verificarea are sens mai ales pentru cei care au simptomele de mai sus de câteva săptămâni, pentru persoanele cu rude apropiate cu boli tiroidiene sau diabet, pentru femeile care plănuiesc o sarcină și pentru cei cu supraponderalitate sau hipertensiune. Interpretarea rezultatelor rămâne însă treaba medicului, care le pune în context alături de istoric, simptome și alte investigații. Uneori, oboseala are o explicație simplă. Alteori, o analiză de sânge făcută la momentul potrivit scurtează mult drumul până la răspuns.